Of cum se sting in taina dorintele noastre...
De n-ai timp sa le privesti,
Sub luminile inalte,
In alaiuri de povesti
Si cum visele ostenite
Se desprind de orice dor,
S-aprind mastile palite
In muzica lorzilor
Si rasuna ruginite inimile incordate
Intr-un joc fara sfarsit,
Unde-n raze nepatate doar zgomotul lumii strabate
Peste soare, -nmarmurit.
Rand pe rand trec fiecare in orasul animat,
Imbracati in carnaval
Si se mint in chip curat
Cu un zambet tremurand peste-al pacatelor sal...
Si toti se mira-n vuietul prelung,
Pasii isi pierd ecoul surd,
Tacerea lor devine scrum,
Iar cerul adorat prin vorbe e prea crud...
Si e neimplinit fiorul ce-i inalta,
Locul in care calca naruie focul ploilor
Din orice speranta
Ce incarca sorgintea ivirii zorilor.
S-apoi raman in urma lor
Stropii plansi ai rasaritului apus,
Pe cand cenusa viselor
Se-asterne far-a fi cazut
Si-un drum de soare sfarsit in goana dupa aur
Cerne focul tineretii in clipiri
Si nu se mai intorc,nici nu-si mai plang acum
Pacatele si raspantiile vietii...
Hoinari in propria lume
Ca marile in valuri spumegande,
Nefericirea fara nume-
Au preschimbat-o-n fire de nisip si umbre.
