Cu fruntea de timp luminata,
Imi astern sufletul in mii de colturi,
Gasesc franturi din tot ce-a fost odata,
Ce imi oranduiesc tinuturi
Si inca mai colind lumea sordida si lasata
Sa-nfaptuie apusuri.
Si visele de ieri inca mai traiesc,
Ma infioara uneori
Prin pasii ce calca ades
Frunze uscate pe aleile de flori,
Unde amintirile se intalnesc
In albe nopti si colorit de zori.
In crangul de-altadata se joaca soapte vii
Ce se topesc in valuri de vazduh
Prin raze ruginii
Cazand pe ast pamant...sunt liber ca sa mor,
Am paradisul meu si de vei vrea sa vii
Te-astept neintinat pe-acest taram plapand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.