Un vals trecut de vreme defileaza descult
Intr-un spectacol nocturn, improvizat...
E moartea ce imbie paradisul
Si tineretea-i cade la picioare
Sub pleoapele ingreunate de storii marginite.
Teama se leagana de-absurd in tot acest
teatru burlesc
Acoperit de ceata limpede a norilor,
De unde nu-i scapare
Si unde fericirea rade sufletelor solitare.
Amurgul nu mai lasa urme ravasite,
Nu mai asteapta rasaritul,
E solul unei lumi de mult pierduta
Ce inca rataceste pe pamant
Cercand divinitatea.
Se-aude pustiul in fosnet de pasi,
Purtat de vant spre nicaieri,
Din colturile lumii fara glas,
Ce las-acum in amintire
Simtiri, emotii si fiori din lunga lor calatorie.
Inima-mi curge in clepsidra
Sub ochii mei de sticla,
Ce strabat inca raze de lumina
Si umbre dintr-o lume adormita
Cari se-odihneste in netihna.
Hotarelor de peste ceruri...
Le las credinta mea si pathosul,
Pamantului inclin iubirea
Cu umbre si cu bucurii,
Iar celor ce-au crescut cu mine-amintirile vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.