In mintea ei preumbla zambete fara umbra
Si vise adormite,
Oricate ecouri ar sta sa patrunda
In cugete de seara risipite
Dar pleaca si trec toate
Printre nori strapunsi de toamna
Si-mi anin inima de ploile desarte,
Coplesita de simtirile de-odinioara.
Apusul lui noiembrie-nflorise fiori
Pe aleile nemarginite,
Ce imbracau ai nostri zori
In zilele de intuneric poleite.
A...dar a plecat.
Cuvintele-mi sunt de prisos...
Durerea mea sa planga fara tact
Peste al nostru nebun rost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.