Noi doi suntem de moda veche
Si impartim o lume plina de franturi,
Ne intalnim in parcuri desuete
Si-n necalcate cranguri.
Avem acelasi suflet,
Oranduit de inocenta,
Legati de acelasi mister
Rapus de propria existenta.
Calauziti de-aceiasi pasi
Pe drumuri efemere,
Azi am pierdut acel curaj -
De-a fi nemuritori sub stele.
Noi doi suntem de moda veche,
Aprinsi d-emotii in alb-negru,
Uitate apoi prin cafenele,
Inchise in sarutul nostru.
Noi nu privim nisipul din clepsidra
In pasii nostrii goi,
Dar nici nu-l lasam liber sa se stinga,
Chiar de nu mai suntem eroi.
Noi doi suntem de moda veche,
Calatorind spre un taram mai bun
In acest tren fara ferestre...
E totul doar un tremur.
Ah...uite cum rasuna vechile timpuri in noi
Si cum nimic nu mai paleste
Ca soarele ce strabate in ploi,
In viata ce tot creste.
Noi doi suntem de moda veche,
Tot imi sopteam in sinea mea,
Singur in vatra rece,
Care odata-ti purta vocea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.