Tu nu mai stii
Cum noaptea se-adancea in mine
Doar ca sa te sarute,
Nici nu mai stii cum stele tremurau
Cand m-atingeai,
Cum parul ti-l prindeam in flori
Si primavara era mai frumoasa.
Tu nu mai stii cum straluceai in ploaie
Si iti sclipeau pe buze cele mai lucide zambete,
Tu nu mai stii cum impleteam dorinte
Din neguri de sfarsit de lume.
Tu nu mai stii sa-mi porti saruturile vii
In asternuturile moi,
Tu nu mai stii sa fim copii si adulti,
Nu mai stii sa fim "noi".
Atatea anotimpuri au trecut
Ca am uitat sa numar
De cand nu mai pasim umar langa umar,
Atatea vorbe neauzite s-au rostit
C-am preschimbat sperantele
Ramase-n asfintit.
Tu nu mai stii pe pieptul meu
Sa razi si sa renasti,
Sa imi aprinzi secrete
In vapaia linistii,
In ochi sa imi patrunzi
Ca lacrima ce nu mai vrea sa se iveasca.
Tu nu mai stii sa ma astepti
Si sa-mi apari in prag ca o iluzie
Si nu mai stii cu mine s`alergi spre zenit
Si sa lasi lumea-n urma.
Simt al meu spirit cum
Spre tine se indreapta
Si cum, adormind cu tine,
Moare pentru ultima data
Si apoi iti las spre dimineata
Al nost` trecut nezamislit de zei
Si ale tale buze sarutand ca altadata...
De tine ma desprind.
Tu nu mai stii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.