Rumoarea dincolo de fereastra
Preschimba toamna intr-o vara stearsa,
Vantul adie pe-un fulger si-ncepe ploaia rapita din mare,
In unduielile sale
Cutremura aleile scaldate in soare,
In timp ce linistea pasilor e sufocata de a lor sudoare.
Copacii-si scutur-a lor amorteala plina de dogoare.
Ploaia se termina,
Valul ce zbuciuma dispare
Si vad surasul tau nebun, standu-mi la picioare...
E medicamentul melancoliei ce doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.