In adancul lor florile-s ca un soare,
Ca o stea ce stramuta s-aprinde lumi intregi,
Ca un fir de nisip purtat de vant spre temerare culmi...
Florile rapesc efemerul,
Cu ele ti-am pictat in suflet un crampei din rai,
Tocit in drumul tau.
Toate in van cate s-au stins prin flori si ploi grele
Ca nu le mai putem numi,
Ca am fost parca-nchisi in ele...
In umbrele Edenului
Si-acum nu mai putem iesi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.