Ganduri haotice cutremura dorinte oarbe
In inima singuratatii,
Pe cand eu ma afund in mijlocul tacerii,
Unde linistea-i departe de ea insasi,
Ca soarele de pamant.
...si visul lui ingana un vechi apus de soare
Si-atunci mireasma vietii devine o umbra de ploaie
Ce curge parc-odata cu mii de stele cazatoare...
Pe chipu-i se cunosc privirile reci si goale
Atat de fragede si fade precum emotiile-n a lor valtoare.
Durerea-l cucereste si il inchide in regrete
Si teama i se cerne-n ochi,
Caci nu cunoaste acest drum,
Iar tihna ce o va avea de-acum
Va fi doar somnul marilor sperante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.