Rosul aprins si rece iti imbraca obrajii
Cum stelele imbraca cerul
Si noptii ii erai regina
In a sa agonie a fericirii...
Aveam un singur drum.
Plutind pe nori ca undele de vant
Ramanem umbre pe acest pamant
Sub soarele odata sfant...
Esti tot ce am si tot ce sunt.
Odoarea zilei reci, primul gand,
Cum au trecut toate surazand
De parca n-ar fi fost nicicand
Ploaia pe care o plang.
Mi-e dor de zilele ploioase
Pe care vara le chemam plini de ardoare
In orice colt strain de lume,
Unde-am crescut fiori si urme fara margini.
Adu-mi aminte insa sa nu uit de tine,
Pe un fundal de lacrimi in teatrul asta mic,
Adu-mi aminte sa nu uit de tine
Cand totul se va fi sfarsit...
Catre vazduhul de unde am pornit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.