Navalnic ma gasesc noptile fara lumina
Ce-mi sunt acum ca o oglinda,
Tot asteptand ca soarele sa vina,
In larma mea de ganduri si batai de inima.
Ma urmaresti in amintiri stinse de dor
Si lacrimi uscate de dimineti prea singure,
Uitate de vant si nori,
Printre culori inchise, prinse-ntr-un cer odata limpede.
Si te gasesc in unde albastre,
In amintiri atat de vii,
Ma poarta gandul printre astre,
Printre regrete tarzii...
C-am inaltat vise fara sa stim ce sunt
Si le-am patat cu neiubire
Si acum platim destinului tributul scump
De-a fi grabit ce nu avea sa se termine.
Si tin aproape de tine fiori de suras
Sa nu te pierd in al meu rapus abis,
Pe inca un drum ratacit de noapte aprins,
Unde doar muzica mai sopteste un "bun-venit" ragusit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.