Norii vremelnici imi intuneca tacerea
Si lanturile libertatii iar ma prind,
As da orice sa opresc acest timp
Ca trec prea multe clipe negasindu-mi linistea,
Imbatranesc si anii mei devin nisip...
Imi poarta-n vant uitarea.
S-a stins iubirea
Si glasul dorului piere de-acum,
Ceata imbraca un ultim parfum,
Pe care-n valuri il aduce marea
Si acopera aproape orice drum
In care ma ghida visarea.
Ce rost mai are acum al tau suras
Pastrat de ingeri
Ca cele mai de pret averi,
Cand totul e apus,
Departe de acele veri,
Ce incalzeau orice asternut?
Si ma gasesc in lumea fara cantec,
Uitata-n palide culori,
Eram doi trecatori
Entuziasti si plini de zel.
Cum ma prindeai de-atatea ori
Si eram mai presus de cer...
Unde-mi sunt nazuintele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.