In vise fara de lumina
Stai tu,
Curgand in ploaia ce nu se opreste,
Ca o ramura veche
Ce nu cade nicicand,
Apari ca o fantasma inaintea mea
Si-mi tangui neiubirea.
Sper din pacate sa imi lasi
Ale lor urme
De lacrimi nestrapunse,
Sa mai pot fauri inalte umbre
In linistea deplina
A soarelui molatic.
O sa-ti pastrez ultimul gand,
Mi-e dor de tine,
Nu mai stiu sa rad,
O sa las frunzele sa treaca
Asteptand toamna buimaca,
Bratele mele au prins forma ta,
Iti surad in inima.
Te pierd in lacrimile drumurilor neumblate
Sub faruri adormite de luna,
Te pierd si ma desprind de mine
In amorteala pasilor,
Imbrac aceeasi muzica
Ce ne hranea amorul
Si astept un maine sa ne poarte
Spre-nceputuri vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.