De te-oi vedea pe pajistile albe,
Cand Domnul se va naste,
De-mi vei dormi in poala in dup-amiezile albastre,
Voi sti ca drumul nu ma recunoaste
Si voi pasi pe gandurile noastre
S-alung roua de ieri in astre.
De te voi intalni cautand emotii
In straie de trecut,
Voi sti ca noi am fost solii
Unui cer pierdut...
Si simt cum tremura norii
In eterul mut.
De te-oi zari pribeag cand aura-ti se va topi,
Atunci cand anii invechiti vor da tarcoale
Unui apus tarziu palit de raze vii,
Voi sti ca glasul ce a razbucnit era singura cale
De-a spune ca te mai pot iubi,
Desi iubirea-n mine moare...
De te voi zari, departe de aceasta ceata fara margini,
Unde doar iubirea pura poate lesne sa traiasca,
Voi sti ca nu exista povesti nemuritoare fara aripi
Precum nicio simtire nu poate sa-nfloreasca
Fara stropi de lacrimi
In orice lume trupeasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.