Mi-e dor de lupta, pictez cu sange absolutul pur..
Teama nu-mi mai invinge trecutul,
Dar ma intampina aceleasi porti de foc, purtate ca un scut
Din ale caror umbre de asta data rasare alt inceput.
Din scrum renaste cainta pe care nu o mai simt
Caci ma imbie solitudinea, totul trece grabit.
Franturi de fericire, toata melancolia,
un lant de raze si de ploi...
Se pierd toate, se sting si vin altele noi
Si eu raman acelasi pana in pragul de apoi,
Condus de pasii vietii reci si goi
Si apoi doar muzica-mi rasuna,
Ma desprinde de mine si ma duce oriunde.
Nici linistea nu mai poate sa patrunda
In amintirea mea tarzie
Plina de fum si apatie..
Singuratatea e vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.