Natura noastră

Iubesc râul şi marea
Precum îţi iubeam strânsoarea,
Copacii verzi şi goi,
Cum eram amândoi...
Versul cântecului îmbătrânit
În prima ninsoare,
Răstălmăcite ecouri în uitare
Şi voci,multe voci de disperare
În romanţa paşilor grăbiţi.
Înger pierdut în inima mea
Şi eu rătăcit sub aripi.
Pe un furnir stau amintiri
Şi reci,şi vii,
Somnul lor nu are vise...
Sufletele stinse.
Te zăresc doar prin eclipse,
De târziu nu mi`e frică,
N`am putere să opresc timpul,
Doar amintiri ce mă ridică
Şi reci,şi vii,spre ceruri.
Închis în primul răsărit al lumii noastre
Să luminez prima floare de primăvară
S-adun nori şi petale...
Tot ce-a rămas din urmele lumii goale.

Copil

Zăboveşti pre cugetări de sfinţi,
Pe legea ta dorul neîntinat nu-l plângi,
Ţii mijlocul de drum spre casă în inima-ţi destoinică,
Nu-i lung şi nu-i cărarea de fel trainică
Precum sufletul tău,adesea preacurat.

Şi cu puterile răului sleite,
Cu grija lumii în veşnic avânt
Cand înnoptezi îndurerări seculare
Şi soarele cu raze străine...
Luminând cu portu-ţi fiece veşmânt.

Crâmpeie din rai ţi-au clădit primul prag,
Aveau cu toţi a cerului întruchipare-primul trac,
Cu aste zile vei a face în rău dreptate
Cătând a făuriilor minune de care-i încă departe.
În minuni le trăieşti pe toate.

Vesel sub fiecare ram de-al dorului crâng
Cu ochi de pământ şi de sfânt,
Puritatea-i luceşte peste furtună,
Peste timpul în cioburi,nesângerat încă
De nicio luptă,de nicio lume.