Zăboveşti pre cugetări de sfinţi,
Pe legea ta dorul neîntinat nu-l plângi,
Ţii mijlocul de drum spre casă în inima-ţi destoinică,
Nu-i lung şi nu-i cărarea de fel trainică
Precum sufletul tău,adesea preacurat.
Şi cu puterile răului sleite,
Cu grija lumii în veşnic avânt
Cand înnoptezi îndurerări seculare
Şi soarele cu raze străine...
Luminând cu portu-ţi fiece veşmânt.
Crâmpeie din rai ţi-au clădit primul prag,
Aveau cu toţi a cerului întruchipare-primul trac,
Cu aste zile vei a face în rău dreptate
Cătând a făuriilor minune de care-i încă departe.
În minuni le trăieşti pe toate.
Vesel sub fiecare ram de-al dorului crâng
Cu ochi de pământ şi de sfânt,
Puritatea-i luceşte peste furtună,
Peste timpul în cioburi,nesângerat încă
De nicio luptă,de nicio lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.