O stea s-a stins

O stea s-a stins si toate celelalte au innegrit cerul,
Am cu o dorinta mai putin si imi lipseste eul,
O mantuire pentru patimi stramuta-n asfintit
Gloria purtata-n roua diminetii si-n furtuna ce-a albit.
Sunt cu un zambet mai batran.

S-a stins o stea, lumea se misca mai incet
Si eu cu ea ma-ngan far-a fi drept,
Iar soarele asuda mai tare si mai tare,
Doar umbra noptii mila are,
Peste valtoarea noptii nu-i loc de cugetare.
Doar moartea nu imbatraneste.

O stea s-a stins, e taciune-nauntru,
Te caut si-acum, desi nu mai stiu drumul,
Doar tu ma gasesti mereu,
Chiar de esti prinsa-n cerul greu.
Doar lacrimile tale-mi vor aduce tinerete.

S-a stins o stea pentru sperante-nfaptuite,
Curajul tau acoperit-a slabele cuvinte,
Ramai in fiecare crampei de viata deslusita,
Caci eu voi frange nelinistea ce-ntre pamant si cer e prinsa.
Deasupra norilor viata surade culorilor de toamna.