Armele striga-n batalii pierdute
Si vad cum se inalta suflete nevrute
In focuri ce pateaza trairi de zambet tesute.
Se sting dorintele neimplinite,
Se-astern iluziile de viitor crescute,
Vocile pacii se indreapta spre neunde.
Si eu ma mir in voia mea nebuna
Cum doar franturile de viata mai stau acum sa spuna
Ca pacea lumii azi prin rani rasuna.
E inca soare intre noi si-i rece-palid sub un nor,
Caci am lasat in ieri prea multe ploi fara sa stim ce vor,
Staruie inca primul urlet gol...
In vocea noastra zace dor,
Lipsa ce ne-mbraca inimile-n umbre,
Caci ele strajuiesc ecouri surde.
Primul sarut inca pluteste intre dorinte moarte,
Caci e strans si desprins de pacate,
Are parfumul clipelor agonizante...
Intr-un mister aproape inuman,
Hranit cu-al nostru dor bolnav,
Pictand pe ale noastre trupuri de nemiscat
Infinite drumuri si-un viu bun-ramas.
