Soapte

Ii canta-n soapte,
Ecoul mut pe buze-i zace,
Nu-i mai e frica nici de moarte
Cand e pierdut prin muzele desarte.


Nu are nicio teama
Iar gandurile-i vin alene,
Tresare cand o cheama
Si-o scrie intre stele.


Si ea-l indeamna sa mai scrie
Cu inima-i de el legata,
Cuvintele lui o imbie
Si-o duc spre o lume mai inalta.


Melancolia ii dispare,
Toti ingerii parca le canta
Si simt ca rasaritul pentru ei apare
Cand razele-i privirea le-o saruta...

Si le dezmiarda zambetul nestavilit,
Cel pentru care au luptat o viata
Sa-l vada implinit.
Cernut-au cu pasiune a lor speranta...

Apoi,au inecat timpu-n clepsidra
Si-n brate strasnic s-au mai strans
Si au lasat acele soapte sa fie a iubirii umbra
Pana cand suflul lor usor s-a stins.