E aproape toamnă

E aproape toamnă...

Peste pustiul rece şi singurătatea-mi deasă,

Peste munţii coloraţi de-aramă,

Îmi ascund sufletul de ploi şi ceaţă.

Ceasul ticăie grăbit

În orice colţ al verii

Şi îmbracă-n asfinţit

Norii leneşi şi petale vii.

E toamnă peste oraş,

Dimineţile par că sosesc mai greu

Şi simt şoapte de vânt pe-obraz,

Pe străzi pictate de trecutul vechi şi nou.

Crăiasa ploilor re-nvie

De sub aripile-ncătuşate ale primăverii,

Tu nu mai eşti de mult dimineaţa-mi târzie

Şi nici eu pentru tine lumina nesfârşit-a serii.

E aproape toamnă

În al meu suflet hoinar

Cu răni de soare frânte-n goană

În totul ei de care nu mai am habar...

E aproape toamnă

Şi visele-mi sunt răsfirate printre frunze ruginii.

Adu-mi aminte...

Rosul aprins si rece iti imbraca obrajii
Cum stelele imbraca cerul
Si noptii ii erai regina
In a sa agonie a fericirii...
Aveam un singur drum.


Plutind pe nori ca undele de vant
Ramanem umbre pe acest pamant
Sub soarele odata sfant...
Esti tot ce am si tot ce sunt.

Odoarea zilei reci, primul gand,
Cum au trecut toate surazand
De parca n-ar fi fost nicicand
Ploaia pe care o plang.

Mi-e dor de zilele ploioase
Pe care vara le chemam plini de ardoare
In orice colt strain de lume,
Unde-am crescut fiori si urme fara margini.

Adu-mi aminte insa sa nu uit de tine,
Pe un fundal de lacrimi in teatrul asta mic,
Adu-mi aminte sa nu uit de tine
Cand totul se va fi sfarsit...
Catre vazduhul de unde am pornit.

Vant

Plutesc inca norii de ceara
Peste al noptii drum,
Unde prin fumul gros luna straluce solitara
Acoperind al verilor parfum
Si pasii tai se aud incet
In muzica mea surda...
E forfota in suflet,
Iar pe-a mea strada nimeni nu mai umbla.

Ochii tai ma ineaca in paradisul lor,
Imi soptesc durerea nesfarsita,
Ranile curg in timp prin orice decor,
Unde sting orice umbra,
Iubirea vindeca usor,
Dar nu sterge nicio urma.

Nu mai vreau niciun soare
Sa ma-nveleasca cu-al sau rece apus
Ca umbra-mi rapitoare
Si niciun dor sa cucereasca al meu suras,
Sa ii soptesc in san orice visare
Ce imi aprinde lumea peste orice vis pierdut.

Doar vantul ne mai leaga acum
De tot ce mai puteam trai
Calcand sperante noi in urme de fum
Si in priviri intoarse pline de emotii,
Dar pasii nu se mai intorc nicicand,
Oricat de rece ar fi al lor pamant.