Clepsidrele nopţii

Zile de ieri în amnezie stau pe norii cenuşii,furtună de vise în zare,păziţi de octombrie,albastrul nopţii începe şi visele rămân desprinse

şi gândul tău e prins în norii goi,unde păşeam pe ploile stinse,

mă`nchid în frigul unei lumi trecătoare,căci umbrele`au înălţat sub stele întâmplări nescrise,

fulgerul întrecut de inima ta lasă printre frunze adormite o luptă răpită de pustiu...

las stele să cadă,eu ţin cerul pe palme,destinul nu ne cunoaşte...

Trăia`n oglinzile unei lumi deşarte,a strâns nopţi şi dorinţe,

ardea în mine tremurul tău,tu nu ai tremurat niciodată,

seduşi de flori îndepărtate...timpul a îngheţat în urmă.