Un nume

Vremea îşi schimbă hainele în oglinda unui cer grăbit,

În jur,adormită,mulţimea aprinde mişcări amorţite

Supusă glasului de fier al unui sec sfârşit,

Suntem doar urme...ne-aşteaptă aceleaşi culmi risipite.

În zare cântecul ploii alină suflete goale.

Nu mai port niciun nume,dar e tot ce mai sunt

Şi liniştea taie din soare atunci când apune,

Tributul învinge glorii cu pasul lui adesea mut,

Tihnite de culori,amurgurile îşi mai plâng trecutul.

Rămân tăcut în lumea sumbră.

La orizont ecoul poartă spre nori o carte desculţă şi-un nume

În lumea lor sumbră pictată în zori de farmec...

Surâsul îşi vinde graiul pe un cer senin,rapit apoi de umbre,

Ultimul gând zboară încet,prea încet.

Nu am nimic,dar nu mă mai pierd.