Caut jocul vieţii,purtat de mistere-n trecut spre simţiri efemere,
Mă stinge focul fiecărui anotimp,fericirea e scumpă într-o lume de zâmbete,
Vântul împrăştie noaptea peste timp ca umbrele între cugete,
Câteodată dimineţile reci imbracă ploaia viselor mele.
Cu norii în ochi îţi urmez surâsul în fiecare răsărit frânt,
În fiecare privire crudă sedusă de-o lume mai impura
Şi simt cum toate lacrimile se-ntorc din pământ,
Căci ne atinge acelasi vânt,aceeaşi dragoste şi ură.
Nu mai aştept să-mi ascunzi destinul de umbre,
Nu mai ascult neliniştea,ultima veste a paşilor,
Doar teama cuprinde fericirea si clipele sumbre,
Mai am doar puterea de-a vedea lumina cum cade in ivirea zorilor.
Mă scufund în cele mai adânci dorinţe,
Sunt doar un întreg şi nimic pentru tine,renaşti când te pierd,
Sfârşitul trăieşte doar prin amintiri aprinse
Şi leagă răsărite frânte.Timpul ne are,dar noi îl pierdem încet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.