Azi rătăcesc tristeţea în tine
şi un veac de fericiri,
E amurgul ce şi`a lăsat
nemurirea`n ruine.
Nu mai trec ploile trecute,
Nici nu mai ascult gândul tău în gând,
Vântul nu`mi mai spune multe,
Doar îl aud plângând.
Ultimul glas e`n fiecare tremur,
Stăruie ca aura sfinţilor.
Ca sânul mărilor.
Sufletu`ţi e o comoară de necuprins
Ca o lăsare a zâmbetului sufocată`n venin.
E aproape lumină,
Acest paradis mă strigă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.