Un răzeş abdică

Fiu al Moldaviei rătăcite,
Cel răsculat şi-n Principate,
A înrodit pentru pământ întâietate
Neamului strămoş de simţăminte
Pe când în `48 revolta`i fu brăzdată
De-o ţară înghesuită în ruină,
Crimeea a întregit apoi doctrină
Să ne conducem ţărişoara laolaltă.
Venit-au caimacami de viţă nouă
Mărşăluind izvode false şi scripte-n răuri necioplite,
Lupta ta dârză se `nălţa,izbava ţi-a fost cinste,
Povaţa ta măiastră ne-a fost căpătâi de neam,
Furtuna ţi-a fost rouă.
Ţinură minte vechi boieri cum zămisli
La sud o cetăţuie sub tril de păsări călătoare,
Blestemat, ca un meşter Manole fără fecioare,
Pierită în ceasuri moderne,în ticăirile inimii.
Anii treceau pierzându-şi seva,
În sufletul lui pământul se legase
Cu roade pe pânza de ponoase,
Avea să vină cea unire numită România.
Şi i-a unit pe toţi,ţărani şi nobili,
Burghezi şi boieraşi pe un sacru pământ,
Au străşnicit unirii cânt
Pentru nehodina ce-l puse-n brânci.
Legea fărâmii de victorie strânse în case
Şi-n simţiri pârguise dreptate,
Departe de armele arse,încotro fără speranţe?
Când monştrii unirii false au luat şi mândriile noastre.
Şi au străpuns pe-al nostru steag încă o trădare.
Un răzeş abdică,palid de soartă,de o naţiune
Al pustiului nepământean.