O, copilă
Nu-mi mai plânge atingerea umilă,
Sărutul cald şi moale îl simt ca pe-o ofrandă,
Depărtează-ţi paşii repezi din suflet şi verandă
Că totul mi-e pătat şi tu eşti pură, albă,
Nu sunt eu demn de-a ta iubire dalbă
Acum, că sunt bătrân şi anii-mi sunt mai grei,
Melancolia-mi sună straşnic,
Iar eu de-a ta tărie nu sunt vrednic,
Dar nu sunt laş să îţi cer milă,
Nu merit al tău zâmbet de copilă.
Eu sunt menit să pier în norii cenuşii,
Tu bucură-te de regatul celor vii
Ş-apoi, de tot la mine vei ajunge,
M-oi bate chiar cu Dumnezeu să te pot strânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.