Patrie

De vremuri tulburi plebea se revoltă,
Oştenii patriei sunt de mult pierduţi-n a criptei boltă,
Căci răul se revarsă-n aste focuri reci,
Iar ce simţim acum ne-o bântui pe veci.
Ne-ajunge cât am plâns sub soare
Rugându-ne să crească a lumii floare.
Demiurgul a lăsat sămânţa, iar ei o calcă în picioare.
Suntem alienaţi de viforul dreptăţii,
Cu inima oarbă ţara-şi înfruntă hoţii,
Puterea în vlăstari zace ca nisipul în clepsidră.
Iar în fire le străluce doar lumina-ngălbenită.

Vox populi vox dei,
Credinţa noastră au pierdut-o ei.

Rugăm a se-ndrepta păcate
De ale lor cuvinte deşarte
Or viaţa să ne-o vindem pe bună dreptate,
Căci pământul nu ni-i liber, chiar de sufletele-s împăcate.
Un zbucium lung se varsă ca Dunărea în ropot
Şi-acoperă sublim al patriei surd clopot.
Şi ce fel sună-n casele de proletari
Flacările focurilor de-acum 20 de ani...
Ei sunt ucigaşi şi salvatori şi sclavi pentru bani.
Nici linişte, nici pace nu mai e de-acum,
Toate-s criptate în ceaţa viitorului drum.

Vox populi vox dei,
Noi suntem îngerul căzut al patriei.