Devenirea inimii, reculul nopţii,
Tinereţea tresare în mrejele sorţii,
Tremur şi eu şi mă cufund
Deodat în hăul fără fund.
Tu aspră îmi mai eşti,
Cu ale tale gingăşii mă rătăceşti,
M-alungi ş-apoi mă prinzi pe l-ale tale fereşti,
Dar tu nu mai simţi stările-mi nelumeşti.
Simt cum mă-ntorc în timp.
Noiane de raze pe-acest drum se sting,
Iar paşii ce-l cuprind
Doar larmă aprind.
Ce zace oare în adâncu-acestor patimi
Şi ce răsare oare peste-ale lor lacrimi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.