Mamă, tu preacurată mamă
Suspin când gându`n amintirea ta mă cheamă
Că eşti bătrână de acum
Şi trupu` parcă ţi-i de plumb.
Mă-ntorn şi plâng la frumuseţea ta,
Timpul hain va trece şi o să te ia,
Iar eu voi mai avea nimică
Şi sufletul mi se va stânge-n pripă.
Ardoarea de copil rămâne a ta coroană,
Din pântec ai creat doi fraţi cari cearcă încă să ridice o sfântă samă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.