Astazi...(I)

Astazi ma desprind de verile pline,
Te caut plecand departe de tine,
Astazi am sufletul rece si poate prea curat,
Sorele luceste pe-un cer intunecat.

Astazi culeg din aceeasi sublima iubire plapanda si fada
Simtiri sublime si-agonii in simpla-mi tacuta tagada,
Ma las cuprins de-un melancolic rasunet al fiintei schimbatoare
Ce-mi cerea sa-ti vad chipul tau pur in asta valtoare.

Astazi iti gust amarul ce l-ai lasat sa arza,
Tu ai nelinistea si darul de-a fi mereu frumoasa,
Eu voi ramane vechi si nou in ploile tale
Pe cand vorbele-mi mute-ti vor iesi in cale.

Astazi sarutul tau rataceste-n mine
Ca frunzele de toamna-n vanturi line,
Te caut nicaieri si esti oriunde,
Esti ca o eclipsa ce soarele ascunde.

Astazi, captiv in ale tale mreje, somnu-mi nelinistit preumbla
In picaturi de primavara sumbra,
Astazi aceste versuri ma prind si ma separa
De mii de fiori apuse-n seara.

Astazi norii plutesc in nesenin, in inima-ti de-odinioara
Si orizontul e pictat in chipuri de copil lasate-n vatra,
Ochii tai calzi rasuna-n adierea ce mi-i straina iara,
A viselor neterminate stinse alene in pasi de speranta.

Necugetat cunosc trecutul si tot ce fara noi el poarta,
Cand lipsa ta-mi patrunde fara graba in nesoarta,
Cum din atata goliciune-n suflet si paloare,
Dorul tau a amortit in zarile-mi lipsite de culoare.

Ecouri oarbe in miraje se pierd in a vietii clepsidra,
Calatoresc ca fire de vazduh in van fara lumina-n tinda,
Iti mai dezmierd uitarea, odata prizoniera
Si reiau drumul palid cercand din nou a noastra citadela.

Astazi tu esti ploaia mea de vara
si frigul dinauntru.