Te asteptam in pragul diminetii
Pe plaiuri pangarite,
Ne inveleau emotii
Si-atingeri zgribulite.
Topiti de restul lumii si vise plasmuite,
Ne vindeca pacatul
Din vieti nemantuite
Ce vor sa aiba cerul.
Surasul tau e sec, la fel ca sufletul meu
Si lumea e bolnava fara nume,
Iubirea ta a fost un tel cand nu-l aveam pe Dumnezeu,
Restul e umbra ce calca pe urme.
Aveam saruturi moi si vorbe pline de lumina,
Trecutul ne-nzestrase cu tot ce-avea mai bun
Si ai stiut mereu sa tii totul in tihna
Cand totul era scrum.
Imi apareai adesea sub grinda veche-a revederii
Dupa apus de stele
Incarcate in dulcele-amar parfum al verii
Ce-mi staruie inca pe piele.
E-atata dor nauntru c-ar rupe inima lumii,
Prins in acelasi vis ce ma scalda-n amintiri,
Al nost blazon e stins de pasii tai deasupra lunii,
Dar nu mai arde nicio lacrima-n ecouri de ieri.
In colbul asta rece doar ochii tai au lumina,
Tu faci totul sa fie lucid,
Tu-mi curgi in inima,
In timp...
Nu ma mai lupt cu al tau vant,
Ai mei de imi vor duce dorul sa stie c-am iubit cu drag,
Cand ranile tale-ti vor bantui-n tagada, voi fi deja sfant,
Fara folos -ti va fi iubirea, tu-i vei fi doar o prada-n van.
Si de-ti va amorti simtirea in trecut,
Voi nazui sa te iubesc mai mult.
Eram copii, de mana stransi si in priviri legati,
Acum departe-i tot in noaptea asta adormita-n norii calzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.