E totul alb, tacere...,
Doar eu si sfortarile mele,
Emotia-mi nu are glas,
Sunt ca un brav temerar, gata pentru orice pas.
Nu iti mai vreau sarutul, dragostea-
Trecutul...
Tot ce-ai lasat pe pleoape,
Pe piele si pe haine.
E totul alb si totusi nu e iarna,
In jur, albastrul viu ma cheama
Si nu mai vreau sa stiu acel ceva al tau
Ce spre iubire oricand ma indeamna...
Acum totu-i vetust si fad,
Inimi odat' legate, din departare bat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.