Doar visul meu e liber, in rest sunt toate condamnate
Departe de sfortarile noastre
pline de rumoare,
Suntem captivi in libertate,
In a vietii scurta paloare,
Unde pasii rasuna-n ecouri bolnave
Si timpul apasa pe inimi firave.
Stand in negura verii, plang pana si suspinul de-atata negru si vise curmate
Si-mi tremura crenelul,
odata plin de sperante,
Ce vremuri reci...parca sunt toate moarte,
Te rog sa stingi si mangaierile de pe brate,
Caci vreau sa ma-ntorc si sa zambesc soarelui molatic.
Iti pastrez doar surasul, restul ma va urmari,eu sunt deja navalnic.
Si aceasta valtoare ma-nnalta mai tare
Spre culmi neatinse, unde pamantul rasfrange lumina
in mii de culori,
Doar tu esti in zare,
Doar tu-mi dai fiori.
In ape tulburi usor te strecori
Peste pacate tari, peste inocentii nori.
Doru-acesta ce il simt e plin de ura si de frig
Si chiar nimic din a sa zamislire
departe de divin
N-are sa poat-ajunge iubirea ce-o resping
Si cea de care ma anin.
Singuratatea imi ramane unicul alin,
Pe cand tu iarasi redevii un zambet si-un suspin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.