Ce fraged si fragil e toiul tineretii
Si cate lacrimi ne-ntelese cerne
Cladind treptele vietii din sperante vii,
Acolo unde raiul suflete pure asterne.
Inchisa in al ei parfum de inocenta,
Cu glasul ne`ntrecut de vesnicie,
Suntem cu toti actori in asta piesa
Plina de reverie.
E ca un soare ce adoarme
Pamantul...si-l lasa fara ploaie
Si-n jurul lui timpul se sfarma,
lasa ale sale podoabe
Peisajelor dulci si amare.
Lasa crampeie de mistere rapitoare,
Ce ratacesc in ale noastre ganduri fara fund,
Si amintiri vii, graitoare
Care ne urmaresc din cand in cand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.