Aura ei s-a stins,
Dar inca-mi staruie in suflet
Un vuiet aprins
Cu capul pe-al ei piept...
De parc-ar fi un vis
Pe care-l tot astept.
Ne intalnim in pasi rataciti de timp
In lumi de nicaieri,
Ca doi hoinari purtati de vantul linistit
Cu sufletul legat de primaveri,
Desculti, in pas grabit,
De fiecare rasarit care ne naste liberi.
E veche, dar inca rasuna
Prima bataie a inimii in zorii reci,
Umbrele lor imi stau ca o cununa
Si se astern pe unde nu mai treci...
Mi-ai daruit seninul in furtuna,
Dar ai lasat ploi pe poteci.
Cerul poarta diadema noptii,
Doar el mai imbie agonia pustiului,
Sunt rapus de emotii
Sub aripa timpului,
Pe pleoape mi se-asterne nesomnul sortii,
Aura ei s-a stins, noi apartinem intunericului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.