M-anin de fumul rece al nopţii
In mii de gânduri fără pace,
Mă pierd in orizontul infinit al ceţii...
Sufletu-mi incă tace.

Respir parfumul ploilor de vară
Ce mă ajung din urmă
Si plutesc fără aripi peste tot ce mă-nconjoară
Pe un leagăn făr` de tihnă.

Utopic asteptările imi poarta
Miraje fragile si albastre
Si lumea se preumbla acum uitată
Printre focuri negre si raze maiastre.

Nu mai am dor, iubire sau tristeţe,
Nu imi mai plâng trecuturi
Sau amintiri semeţe
Pierdute-n cântecele atâtor drumuri.

Aud vocile măstilor
Pe culmi inaripate
Cersind lumina zeilor
Ce rătăcesc in miază-noapte.

Tăcerea-mi amorţită tremură,
Timpul isi pierde din esenţă,
Ca vântul inima-mi cutreieră
Tărâmuri vechi si noi in a lor decadenţă.