luni, noiembrie 09, 2009
Răsărite frânte
Caut jocul vieţii,purtat de mistere-n trecut spre simţiri efemere,
Mă stinge focul fiecărui anotimp,fericirea e scumpă într-o lume de zâmbete,
Vântul împrăştie noaptea peste timp ca umbrele între cugete,
Câteodată dimineţile reci imbracă ploaia viselor mele.
Cu norii în ochi îţi urmez surâsul în fiecare răsărit frânt,
În fiecare privire crudă sedusă de-o lume mai impura
Şi simt cum toate lacrimile se-ntorc din pământ,
Căci ne atinge acelasi vânt,aceeaşi dragoste şi ură.
Nu mai aştept să-mi ascunzi destinul de umbre,
Nu mai ascult neliniştea,ultima veste a paşilor,
Doar teama cuprinde fericirea si clipele sumbre,
Mai am doar puterea de-a vedea lumina cum cade in ivirea zorilor.
Mă scufund în cele mai adânci dorinţe,
Sunt doar un întreg şi nimic pentru tine,renaşti când te pierd,
Sfârşitul trăieşte doar prin amintiri aprinse
Şi leagă răsărite frânte.Timpul ne are,dar noi îl pierdem încet.
vineri, noiembrie 06, 2009
Un nume
Vremea îşi schimbă hainele în oglinda unui cer grăbit,
În jur,adormită,mulţimea aprinde mişcări amorţite
Supusă glasului de fier al unui sec sfârşit,
Suntem doar urme...ne-aşteaptă aceleaşi culmi risipite.
În zare cântecul ploii alină suflete goale.
Nu mai port niciun nume,dar e tot ce mai sunt
Şi liniştea taie din soare atunci când apune,
Tributul învinge glorii cu pasul lui adesea mut,
Tihnite de culori,amurgurile îşi mai plâng trecutul.
Rămân tăcut în lumea sumbră.
La orizont ecoul poartă spre nori o carte desculţă şi-un nume
În lumea lor sumbră pictată în zori de farmec...
Surâsul îşi vinde graiul pe un cer senin,rapit apoi de umbre,
Ultimul gând zboară încet,prea încet.
Nu am nimic,dar nu mă mai pierd.
Clepsidrele nopţii
Zile de ieri în amnezie stau pe norii cenuşii,furtună de vise în zare,păziţi de octombrie,albastrul nopţii începe şi visele rămân desprinse
şi gândul tău e prins în norii goi,unde păşeam pe ploile stinse,
mă`nchid în frigul unei lumi trecătoare,căci umbrele`au înălţat sub stele întâmplări nescrise,
fulgerul întrecut de inima ta lasă printre frunze adormite o luptă răpită de pustiu...
las stele să cadă,eu ţin cerul pe palme,destinul nu ne cunoaşte...
Trăia`n oglinzile unei lumi deşarte,a strâns nopţi şi dorinţe,
ardea în mine tremurul tău,tu nu ai tremurat niciodată,
seduşi de flori îndepărtate...timpul a îngheţat în urmă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)