Vis şi acalmie în albastru fum
Cheamă spre orfisme şi spre al ei stăpân,
În întunerec răsună al meu amor năvalnic,
În visul cel proscris calmul tău e falacios şi zănatic.
Imperiul nostru de cenuşă clădit din speranţe cules-a
Zădărnicie,
Privind spre apus, aclam fiecare bucurie.
Visul a cules tot ce-a fost proteic
Şi-acum e vetust şi himeric
Înnodat în căi ce nu au sfârşit
Cu aura stăpânirii de necontenit,
O viaţă-ntreagă pentr-un pumn de
Fericire
Mai am peste-a sorţii tânguire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.