Rumoarea zilei trezeste amortita luna
Din somnul ei stravechi si pribeag,
Iar cantul ei nebun in gandul meu rasuna
Amorului sarac.
Si-n vuietul codrilor schioapata dorul meu navalnic
Spre adapostul versurilor noastre
S-ale amurgurilor pictate vremelnic
De ritmuri ratacinde, maiastre...
Danseaza umbrele goale in pasi de demult
Cu atingeri suave si priviri naive
Intr-un acord de lume surd,
De noi si de iluziile de vara poleite.
Linistea tremura sub ploi
De frig si de-ale lor eroi
Si canta-n marele vazduh
Al nost rapit trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice parere este binevenita.