Un vals trecut de vreme defileaza descult
Intr-un spectacol nocturn, improvizat...
E moartea ce imbie paradisul
Si tineretea-i cade la picioare
Sub pleoapele ingreunate de storii marginite.
Teama se leagana de-absurd in tot acest
teatru burlesc
Acoperit de ceata limpede a norilor,
De unde nu-i scapare
Si unde fericirea rade sufletelor solitare.
Amurgul nu mai lasa urme ravasite,
Nu mai asteapta rasaritul,
E solul unei lumi de mult pierduta
Ce inca rataceste pe pamant
Cercand divinitatea.
Se-aude pustiul in fosnet de pasi,
Purtat de vant spre nicaieri,
Din colturile lumii fara glas,
Ce las-acum in amintire
Simtiri, emotii si fiori din lunga lor calatorie.
Inima-mi curge in clepsidra
Sub ochii mei de sticla,
Ce strabat inca raze de lumina
Si umbre dintr-o lume adormita
Cari se-odihneste in netihna.
Hotarelor de peste ceruri...
Le las credinta mea si pathosul,
Pamantului inclin iubirea
Cu umbre si cu bucurii,
Iar celor ce-au crescut cu mine-amintirile vii.
Navalnic ma gasesc noptile fara lumina
Ce-mi sunt acum ca o oglinda,
Tot asteptand ca soarele sa vina,
In larma mea de ganduri si batai de inima.
Ma urmaresti in amintiri stinse de dor
Si lacrimi uscate de dimineti prea singure,
Uitate de vant si nori,
Printre culori inchise, prinse-ntr-un cer odata limpede.
Si te gasesc in unde albastre,
In amintiri atat de vii,
Ma poarta gandul printre astre,
Printre regrete tarzii...
C-am inaltat vise fara sa stim ce sunt
Si le-am patat cu neiubire
Si acum platim destinului tributul scump
De-a fi grabit ce nu avea sa se termine.
Si tin aproape de tine fiori de suras
Sa nu te pierd in al meu rapus abis,
Pe inca un drum ratacit de noapte aprins,
Unde doar muzica mai sopteste un "bun-venit" ragusit.
Ganduri haotice cutremura dorinte oarbe
In inima singuratatii,
Pe cand eu ma afund in mijlocul tacerii,
Unde linistea-i departe de ea insasi,
Ca soarele de pamant.
...si visul lui ingana un vechi apus de soare
Si-atunci mireasma vietii devine o umbra de ploaie
Ce curge parc-odata cu mii de stele cazatoare...
Pe chipu-i se cunosc privirile reci si goale
Atat de fragede si fade precum emotiile-n a lor valtoare.
Durerea-l cucereste si il inchide in regrete
Si teama i se cerne-n ochi,
Caci nu cunoaste acest drum,
Iar tihna ce o va avea de-acum
Va fi doar somnul marilor sperante.
Tu inger al iubirii,
Ce mi ai cazut in palme,
Tu culegi toata floarea vietii
Cu al ei parfum de tinerete
Si-o lasi ca straja-n amintiri
Pe ramuri de vant neclintite.
Tu vii si pleci si te intorci
Din cand in cand
Si ma lasi gol pe dinauntru
Dar imi lasi aripi ca sa zbor
Mai departe de-orice dor,
Acolo unde zambetul cresteaza
Emotii de-orice fel.
Tu topesti timpul in noptile tarzii
Si diminetilor aduci senin de primavara.
Ii canta-n soapte,
Ecoul mut pe buze-i zace,
Nu-i mai e frica nici de moarte
Cand e pierdut prin muzele desarte.
Nu are nicio teama
Iar gandurile-i vin alene,
Tresare cand o cheama
Si-o scrie intre stele.
Si ea-l indeamna sa mai scrie
Cu inima-i de el legata,
Cuvintele lui o imbie
Si-o duc spre o lume mai inalta.
Melancolia ii dispare,
Toti ingerii parca le canta
Si simt ca rasaritul pentru ei apare
Cand razele-i privirea le-o saruta...
Si le dezmiarda zambetul nestavilit,
Cel pentru care au luptat o viata
Sa-l vada implinit.
Cernut-au cu pasiune a lor speranta...
Apoi,au inecat timpu-n clepsidra
Si-n brate strasnic s-au mai strans
Si au lasat acele soapte sa fie a iubirii umbra
Pana cand suflul lor usor s-a stins.
Purtam mistere ce sfideaza natura,
In suflete hoinare pastram iubirea si ura
Dar ne privim cu aceeasi visare.
Cu aceeasi incantare
Lasam timpul sa treaca
Cu ale lui mendre schimbatoare
Ca zilele ce vin si pleaca.
Timpul...cat am palit in fata lui
Ca uneori abia par ca exist
Prin urmele lasate dorului
Ce vesnic ard pe acest drum inca ne-mplinit.
Si doar cu tine putea-voi fauri
Clipe departe de timp,
Caci tu poti stinge aceste focuri
Aprinse de mine din amintiri fara sfarsit.
