Un vals trecut de vreme defileaza descult Intr-un spectacol nocturn, improvizat... E moartea ce imbie paradisul Si tineretea-i cade la picioare Sub pleoapele ingreunate de storii marginite.
Teama se leagana de-absurd in tot acest teatru burlesc Acoperit de ceata limpede a norilor, De unde nu-i scapare Si unde fericirea rade sufletelor solitare.
Amurgul nu mai lasa urme ravasite, Nu mai asteapta rasaritul, E solul unei lumi de mult pierduta Ce inca rataceste pe pamant Cercand divinitatea.
Se-aude pustiul in fosnet de pasi, Purtat de vant spre nicaieri, Din colturile lumii fara glas, Ce las-acum in amintire Simtiri, emotii si fiori din lunga lor calatorie.
Inima-mi curge in clepsidra Sub ochii mei de sticla, Ce strabat inca raze de lumina Si umbre dintr-o lume adormita Cari se-odihneste in netihna.
Hotarelor de peste ceruri... Le las credinta mea si pathosul, Pamantului inclin iubirea Cu umbre si cu bucurii, Iar celor ce-au crescut cu mine-amintirile vii.
Navalnic ma gasesc noptile fara lumina Ce-mi sunt acum ca o oglinda, Tot asteptand ca soarele sa vina, In larma mea de ganduri si batai de inima.
Ma urmaresti in amintiri stinse de dor Si lacrimi uscate de dimineti prea singure, Uitate de vant si nori, Printre culori inchise, prinse-ntr-un cer odata limpede.
Si te gasesc in unde albastre, In amintiri atat de vii, Ma poarta gandul printre astre, Printre regrete tarzii...
C-am inaltat vise fara sa stim ce sunt Si le-am patat cu neiubire Si acum platim destinului tributul scump De-a fi grabit ce nu avea sa se termine.
Si tin aproape de tine fiori de suras Sa nu te pierd in al meu rapus abis, Pe inca un drum ratacit de noapte aprins, Unde doar muzica mai sopteste un "bun-venit" ragusit.
Ganduri haotice cutremura dorinte oarbe In inima singuratatii, Pe cand eu ma afund in mijlocul tacerii, Unde linistea-i departe de ea insasi, Ca soarele de pamant.
...si visul lui ingana un vechi apus de soare Si-atunci mireasma vietii devine o umbra de ploaie Ce curge parc-odata cu mii de stele cazatoare... Pe chipu-i se cunosc privirile reci si goale Atat de fragede si fade precum emotiile-n a lor valtoare.
Durerea-l cucereste si il inchide in regrete Si teama i se cerne-n ochi, Caci nu cunoaste acest drum, Iar tihna ce o va avea de-acum Va fi doar somnul marilor sperante.
Tu inger al iubirii, Ce mi ai cazut in palme, Tu culegi toata floarea vietii Cu al ei parfum de tinerete Si-o lasi ca straja-n amintiri Pe ramuri de vant neclintite.
Tu vii si pleci si te intorci Din cand in cand Si ma lasi gol pe dinauntru Dar imi lasi aripi ca sa zbor Mai departe de-orice dor, Acolo unde zambetul cresteaza Emotii de-orice fel.
Tu topesti timpul in noptile tarzii Si diminetilor aduci senin de primavara.
Ii canta-n soapte, Ecoul mut pe buze-i zace, Nu-i mai e frica nici de moarte Cand e pierdut prin muzele desarte.
Nu are nicio teama Iar gandurile-i vin alene, Tresare cand o cheama Si-o scrie intre stele.
Si ea-l indeamna sa mai scrie Cu inima-i de el legata, Cuvintele lui o imbie Si-o duc spre o lume mai inalta.
Melancolia ii dispare, Toti ingerii parca le canta Si simt ca rasaritul pentru ei apare Cand razele-i privirea le-o saruta...
Si le dezmiarda zambetul nestavilit, Cel pentru care au luptat o viata Sa-l vada implinit. Cernut-au cu pasiune a lor speranta...
Apoi,au inecat timpu-n clepsidra Si-n brate strasnic s-au mai strans Si au lasat acele soapte sa fie a iubirii umbra Pana cand suflul lor usor s-a stins.
