Of cum se sting in taina dorintele noastre...
De n-ai timp sa le privesti,
Sub luminile inalte,
In alaiuri de povesti
Si cum visele ostenite
Se desprind de orice dor,
S-aprind mastile palite
In muzica lorzilor
Si rasuna ruginite inimile incordate
Intr-un joc fara sfarsit,
Unde-n raze nepatate doar zgomotul lumii strabate
Peste soare, -nmarmurit.
Rand pe rand trec fiecare in orasul animat,
Imbracati in carnaval
Si se mint in chip curat
Cu un zambet tremurand peste-al pacatelor sal...
Si toti se mira-n vuietul prelung,
Pasii isi pierd ecoul surd,
Tacerea lor devine scrum,
Iar cerul adorat prin vorbe e prea crud...
Si e neimplinit fiorul ce-i inalta,
Locul in care calca naruie focul ploilor
Din orice speranta
Ce incarca sorgintea ivirii zorilor.
S-apoi raman in urma lor
Stropii plansi ai rasaritului apus,
Pe cand cenusa viselor
Se-asterne far-a fi cazut
Si-un drum de soare sfarsit in goana dupa aur
Cerne focul tineretii in clipiri
Si nu se mai intorc,nici nu-si mai plang acum
Pacatele si raspantiile vietii...
Hoinari in propria lume
Ca marile in valuri spumegande,
Nefericirea fara nume-
Au preschimbat-o-n fire de nisip si umbre.
Gandu-mi strabate miresmele tale pline de ploi,
Tresariri prafuite si caile tale noi...
Esti frigul ce patrunde cand ma-nvelesc norii goi.
Soarele-mi sufoca abisul in care am lasat franturi de ieri
Si-mi caut pasii rataciti in raze sa nu pieri,
Pe cand se-ndreapta fiecare vis spre or`ce miraj de nicaieri.
Si trec iar rand pe rand urland emotii,
Precum se varsa necunoscutul in tainele lor vii
Si ma intreb de voi putea vreodata sa ma supun uitarii.
Octombrie se termina...
In ultimul strai de lumina
Ratacesc si colinda
Fosnete de culori si rumoarea din tinda,
Unde mai am sa-ti spun cat te iubesc
Purtand patimi ce ma albesc...
Tu insa darza ma privesti
Si-mi arati calea-ntinsa-n promoroaca,
Iar eu vetust si fad, plin de simtiri lumesti,
Ma-nduplec de indata.
Octombrie se sfarseste
S-a lui culoare ruginie visele-mi topeste.
Si las in ultimul meu dor
Sa creasc-al tau necontenit fior,
Sa imi gaseasca strazile uitate
Si zambetele risipite-n soapte.
Octombrie se sfarseste
S-al sau izvor plin de iubire pana si soarele-l paleste.
Armele striga-n batalii pierdute
Si vad cum se inalta suflete nevrute
In focuri ce pateaza trairi de zambet tesute.
Se sting dorintele neimplinite,
Se-astern iluziile de viitor crescute,
Vocile pacii se indreapta spre neunde.
Si eu ma mir in voia mea nebuna
Cum doar franturile de viata mai stau acum sa spuna
Ca pacea lumii azi prin rani rasuna.
E inca soare intre noi si-i rece-palid sub un nor,
Caci am lasat in ieri prea multe ploi fara sa stim ce vor,
Staruie inca primul urlet gol...
In vocea noastra zace dor,
Lipsa ce ne-mbraca inimile-n umbre,
Caci ele strajuiesc ecouri surde.
Primul sarut inca pluteste intre dorinte moarte,
Caci e strans si desprins de pacate,
Are parfumul clipelor agonizante...
Intr-un mister aproape inuman,
Hranit cu-al nostru dor bolnav,
Pictand pe ale noastre trupuri de nemiscat
Infinite drumuri si-un viu bun-ramas.
Rumoarea zilei trezeste amortita luna
Din somnul ei stravechi si pribeag,
Iar cantul ei nebun in gandul meu rasuna
Amorului sarac.
Si-n vuietul codrilor schioapata dorul meu navalnic
Spre adapostul versurilor noastre
S-ale amurgurilor pictate vremelnic
De ritmuri ratacinde, maiastre...
Danseaza umbrele goale in pasi de demult
Cu atingeri suave si priviri naive
Intr-un acord de lume surd,
De noi si de iluziile de vara poleite.Linistea tremura sub ploi
De frig si de-ale lor eroi
Si canta-n marele vazduhAl nost rapit trecut.
In pantecul raului esti pura si dalba,
Ai lacrimi ce nu curg niciodata,
Prinse in al meu suflet ca o salba.
Ai nori ce ratacesc departe de-a lor soarta
Si, totusi, tu ramai aici-
In pragul portii noastre-
Un iad pe cari doar tu stii sa-l aprinzi
Si sa-l ineci in mare.
Iar maine poate implinirea anilor va da dovada
Ca am zburat peste timp...
Ca noi am fost nemuritori odata.
Acum las toate sa piara in umbra ta mortala
Si ma ridic fara tine de pe aste stanci,
Caci tu m-ai iubit niciodata,
Ai sorbit toata lumea in privirile tale reci si lungi
I-ai rapit suflul cu tot ce nu mai are,
Prin demonii ei ramane-vei nemuritoare.
Printre surase e marea spumeganda de vise,
Staruie neaprins dorul de biruinte
Si nelinistea de maine.
Acolo, in pragul timpului sufletu-i o clepsidra goala
Ce zace ruginita-n a iubirii poala
Lang-un amor dulce-amar al verii
Pe un drum inchis al revederii.
Printre surase-s un milion de urme,
O palma de-ntamplari de care nimeni nu stie,
E cerul cenusiu ce nu mai are raze sa le curme
Si prima amintire din tot ce-a fost sa fie.
Ele sunt leacul trairilor alese
Si taramul amintirilor sterse,
Ele aduce-vor omagiul randurilor ratacite
C-au strabatut speranta zilelor nemantuite.
Acolo am murit si am trait in soare,
Erai un semizeu-n a ta strafulgerare...
Am sufletul ars de stele cazatoare
Printre miile de surase si viata-mi trecatoare.
