Astazi ma desprind de verile pline,
Te caut plecand departe de tine,
Astazi am sufletul rece si poate prea curat,
Sorele luceste pe-un cer intunecat.
Astazi culeg din aceeasi sublima iubire plapanda si fada
Simtiri sublime si-agonii in simpla-mi tacuta tagada,
Ma las cuprins de-un melancolic rasunet al fiintei schimbatoare
Ce-mi cerea sa-ti vad chipul tau pur in asta valtoare.
Astazi iti gust amarul ce l-ai lasat sa arza,
Tu ai nelinistea si darul de-a fi mereu frumoasa,
Eu voi ramane vechi si nou in ploile tale
Pe cand vorbele-mi mute-ti vor iesi in cale.
Astazi sarutul tau rataceste-n mine
Ca frunzele de toamna-n vanturi line,
Te caut nicaieri si esti oriunde,
Esti ca o eclipsa ce soarele ascunde.
Astazi, captiv in ale tale mreje, somnu-mi nelinistit preumbla
In picaturi de primavara sumbra,
Astazi aceste versuri ma prind si ma separa
De mii de fiori apuse-n seara.
Astazi norii plutesc in nesenin, in inima-ti de-odinioara
Si orizontul e pictat in chipuri de copil lasate-n vatra,
Ochii tai calzi rasuna-n adierea ce mi-i straina iara,
A viselor neterminate stinse alene in pasi de speranta.
Necugetat cunosc trecutul si tot ce fara noi el poarta,
Cand lipsa ta-mi patrunde fara graba in nesoarta,
Cum din atata goliciune-n suflet si paloare,
Dorul tau a amortit in zarile-mi lipsite de culoare.
Ecouri oarbe in miraje se pierd in a vietii clepsidra,
Calatoresc ca fire de vazduh in van fara lumina-n tinda,
Iti mai dezmierd uitarea, odata prizoniera
Si reiau drumul palid cercand din nou a noastra citadela.
Astazi tu esti ploaia mea de vara
si frigul dinauntru.
Pe alei de intuneric se topesc pasi in iluzii,
S-apropie taramul ce leaga suflete alese,
Inaintam ca-ntr-o fantasma, simtind pe piele vapai.
E al nostru-ntregul si netotul,
Prefacut in aripi
Ce ti se potrivesc doar tie.
Edenul nostru e pictat de toamna,
Portile ruginite inca ne asteapta
Cu cantul lor cel melancolic.
Vorbe lungi incarca decorul,
M-atragi si ma indepartezi de zor,
Caci demn nu crezi c-as fi de tine.
De-ai sti insa ce zace-nauntru,
Ti-ar amorti simtirea,
Dar pe inima ta o misca doar vazutul.
Te hotarasti sa uiti tot si te-asezi langa mine,
Dar nici sarutul nu ne-apropie...
Doar speranta de maine.
Incepe o noua zi, cu ganduri in raspantie,
Abandonez trecutul vechi si nou
Si-n ploaie ma gasesti, asteptand sa vii.
Cu dragoste curata noi presarat-am drumul,
Cel glorios si nefast,
Ce-avea sa duca spre-un sfarsit de foc.
Au urmat zile-ncordate si fericire fara seaman,
Tu-mi urmai sufletu-n orice petec de lume
Cu teama.
Iti iubeam trupul cu nesat
Si chipul tau il adoram,
Iti prindeam ceru-n par si ma strangeai de mana.
Apoi venit-a ziua blastamata
In cari te-ai lasat dusa de curent
Si mi-ai aprins lacrimi in amintiri.
Instrainati, eram ca doua valuri fara mal,
Iar lumea ce ne-nconjura ne aducea furtuna,
Pe cand dorul era umbra sub care ne adaposteam.
Te-am regasit intr-o istorie
Scrisa cu sangele trecutului nost...
Erai istovita.
Crezusem c-ai ramas neprihanita,
Dar vorba, portul te tradau...
Eu devenisem pribeag.
Si am inaintat asa prin vant si ploi,
Ranile ne opreau in colturi necunoscute,
Dar noi stiam mereu sa gasim calea.
Ai tai ma departau si ei de tine,
La fel ca cei ce te-adorau ca pe-o comoara,
Iar intre toate aceste, devenisem strain.
Erai tradata iar, dar tu te aparai de mine,
Te hotarasesi sa lasi tot in urma,
Cand totul abatea spre mine.
Arareori acum pasii in vise ma mai poarta pe calea-n care
Sufletele noastre straluceau sa imi arate ca
Noi suntem vesnic de stele paziti.
Te-am iubit...si poate m-ai iubit si tu,
Dar mereu lacrimile ne vor frange
In tot ce puteam fi.
It`s when the flowers colour the sunset
And feelings of love fade in torment,
It`s when we hope with all our heart
That we would never be apart,
This is the day the children act as grown ups,
When they forget of games and scars,
Wishing for the same lost love.
The voyages, adventures, tears and laughs
Are set without a reason in our mortal hearts,
The sins are all forgiven with a touch and the grace
Of every ray of sun running through this maze.
We are all trapped in this gloomy ending fire.
Is this a game of nature in our minds
In which we`re actors without parts?
Or is it just so real that it`s so far beyond us
And we can never catch these rapid falling stars?
Our dreams are caught in between.
The sunrise is gone in this last day of summer,
I know the memories are gone in a tremour,
But either way, I could not save them,
There are others waiting, these are lost forever.
This time I`m keeping my heart together.
Non ho paura di sognare quando guardo i tuoi occhi,
Non ho paura di sbagliare quando al cielo mi porti,
Solo al tuo fianco sono bello e bravo,
Ricordando ogni momento d`amore che ancora abbiamo,
Non ho paura neanche della lontananza,
Il tuo sorriso nel cuore spegne la mancanza.
Fra i pensieri miei sempre mi chiami,
Finche in ombra e luce noi siamo legati.
La nostra cortesia e diventato indimenticabile
Come i fiori in primavera e le tue labra,
Non ho paura di bugie nei nostri sguardi,
Noi non piangeremo mai nei nostri abbracci.
Non abbiamo paura di ieri, neanche di domani e delle loro triste canzoni,
Viviamo la gioia di ogni momento e di tutte le giorni.
Paradisu-si va cere ofranda pentru tot ce-i anost
Si nu va ramane nimica din tot ce a fost,
Salvati vom fi-ntr-un sfarsit de lumina,
Tot ce-am trait se va preface-n liniste sublima.
Dansat-am cu umbre ce m-au cucerit...
Sa fi fost totu-n van,
N-as vrea sa stiu, stiu doar ca am iubit...am si urat cu drag,
Pe cand patimile mele le voi fi pus in epitaf,
De ma vei plange, sa stii ca plangi urme de caft
Si c-am avut noi locul nostru gravat cu rani si reusita,
Unde ne-am fi-ntalnit si acum de n-ar fi viata pricopsita.
Ah! Cate sunt de-nteles pe ast pamant atat de trecator,
Iar tu le stii pe toate, chiar si in ultima bataie a orologiilor.
Si amintiri, trairi de foc si vise, toate,
Salveaza tot, chiar si simtirile pedante
C-atunci cand fiecare strop de ploaie se va revarsa,
Va fi totul sublim si ne vom revedea.
O stea s-a stins si toate celelalte au innegrit cerul,
Am cu o dorinta mai putin si imi lipseste eul,
O mantuire pentru patimi stramuta-n asfintit
Gloria purtata-n roua diminetii si-n furtuna ce-a albit.
Sunt cu un zambet mai batran.
S-a stins o stea, lumea se misca mai incet
Si eu cu ea ma-ngan far-a fi drept,
Iar soarele asuda mai tare si mai tare,
Doar umbra noptii mila are,
Peste valtoarea noptii nu-i loc de cugetare.
Doar moartea nu imbatraneste.
O stea s-a stins, e taciune-nauntru,
Te caut si-acum, desi nu mai stiu drumul,
Doar tu ma gasesti mereu,
Chiar de esti prinsa-n cerul greu.
Doar lacrimile tale-mi vor aduce tinerete.
S-a stins o stea pentru sperante-nfaptuite,
Curajul tau acoperit-a slabele cuvinte,
Ramai in fiecare crampei de viata deslusita,
Caci eu voi frange nelinistea ce-ntre pamant si cer e prinsa.
Deasupra norilor viata surade culorilor de toamna.
E noapte in oras, totul e stins,
Eteru-i de dogoare prins
Si-asuda vise cladite cu bucati de inima,
Gandul imi pluteste spre taramuri fara tihna.
In acest decor himeric, natura-mpleteste sumbrul
Cu tot ce-a ramas in viata si tot ce-a luat vazduhul
Si totul ma cheama la noi,
M-aduce spre tine, spre cele mai frumoase ploi.
De unde ai atata iubire?
Cum de inima ta poate ascunde ale timpului urate fire?
Trupul tau e si-acum langa mine, la fel de fierbinte
Ca lacrimile si-amintirile ce te poarta spre mine,
Dar dupa fug de langa tine si-apoi evit a ta privire,
Nu sunt facut nici pentru tine, inca nu simt acea zvacnire.
Cum de poti fi atat de brava si-atat de rabdatoare
Cu sufletul meu proteic si plin de paloare?
Cum de poti naviga spre infinit far-a porni la drum?
Cum de poti scoate soarele dintre norii de fum?
La fel ca marea ce poarta totul agale,
La fel si tu ma-ntreci in a destinului cale.
Cum de poti strange ploaia-n pumn si sa o sfarmi?
Cum poti zenitul sa-l atingi si-ntr-ale mele stele sa apari?
Cum de poti c-un sarut de mine sa ma furi?
Cum de poti sa m-asezi mereu langa cei mai buni?
Sunt zile pe cari le petrec visand
Si nopti in care linistea devine-o muzica de rand.
Ce aura ai de nu piere nicicand?
Ce ingeri te pazesc de izbavesti doar c-un gand
Sa-ntorci zarurile lumii
Si sa-ngheti mii de iluzii?
Sporadic ma mai departez de tine s-oricat de slab, surasul tau ma face tare cand ma prinde.
Cine esti?
Cat as vrea sa te vad cu parul tau blond prins in valuri,
Cu ochii tai negri, frumosi, plini de lauri...
Cu zambetul mai patrunzator decat o raza,
Cu chipul cumplit d-adorabil ce-i dat lumii sa-l vaza.
Mi te inchipui o madona, gingasa,
Tanara, dar haina si trufasa
Si, totusi, peste toate, doar tu ma faci sa zbor
Si-n vise inocente mereu tu te cobori...
Cat as vrea sa te vad, chiar si-n haine de mireasa,
Cat o regina de frumoasa.
E totul alb, tacere...,
Doar eu si sfortarile mele,
Emotia-mi nu are glas,
Sunt ca un brav temerar, gata pentru orice pas.
Nu iti mai vreau sarutul, dragostea-
Trecutul...
Tot ce-ai lasat pe pleoape,
Pe piele si pe haine.
E totul alb si totusi nu e iarna,
In jur, albastrul viu ma cheama
Si nu mai vreau sa stiu acel ceva al tau
Ce spre iubire oricand ma indeamna...
Acum totu-i vetust si fad,
Inimi odat' legate, din departare bat.
Doar visul meu e liber, in rest sunt toate condamnate
Departe de sfortarile noastre
pline de rumoare,
Suntem captivi in libertate,
In a vietii scurta paloare,
Unde pasii rasuna-n ecouri bolnave
Si timpul apasa pe inimi firave.
Stand in negura verii, plang pana si suspinul de-atata negru si vise curmate
Si-mi tremura crenelul,
odata plin de sperante,
Ce vremuri reci...parca sunt toate moarte,
Te rog sa stingi si mangaierile de pe brate,
Caci vreau sa ma-ntorc si sa zambesc soarelui molatic.
Iti pastrez doar surasul, restul ma va urmari,eu sunt deja navalnic.
Si aceasta valtoare ma-nnalta mai tare
Spre culmi neatinse, unde pamantul rasfrange lumina
in mii de culori,
Doar tu esti in zare,
Doar tu-mi dai fiori.
In ape tulburi usor te strecori
Peste pacate tari, peste inocentii nori.
Doru-acesta ce il simt e plin de ura si de frig
Si chiar nimic din a sa zamislire
departe de divin
N-are sa poat-ajunge iubirea ce-o resping
Si cea de care ma anin.
Singuratatea imi ramane unicul alin,
Pe cand tu iarasi redevii un zambet si-un suspin.
gandul meu e din inima si dorul
ii plange durerea cand nu ajunge la tine,
gandul meu are aripi cu care zboara-mprejuru-ti.
imi ascund amorul in stropi de soare
pe care tu le stingi in ploaia ce canta ochii tai,
imbrac cerul cu visele tale si apoi iti intind mana sa
zburam.
inima-ti de-acum razbate lang-a mea in plina noapte
peste dorul sublimului.
