Astazi ma desprind de verile pline, Te caut plecand departe de tine, Astazi am sufletul rece si poate prea curat, Sorele luceste pe-un cer intunecat.
Astazi culeg din aceeasi sublima iubire plapanda si fada Simtiri sublime si-agonii in simpla-mi tacuta tagada, Ma las cuprins de-un melancolic rasunet al fiintei schimbatoare Ce-mi cerea sa-ti vad chipul tau pur in asta valtoare.
Astazi iti gust amarul ce l-ai lasat sa arza, Tu ai nelinistea si darul de-a fi mereu frumoasa, Eu voi ramane vechi si nou in ploile tale Pe cand vorbele-mi mute-ti vor iesi in cale.
Astazi sarutul tau rataceste-n mine Ca frunzele de toamna-n vanturi line, Te caut nicaieri si esti oriunde, Esti ca o eclipsa ce soarele ascunde.
Astazi, captiv in ale tale mreje, somnu-mi nelinistit preumbla In picaturi de primavara sumbra, Astazi aceste versuri ma prind si ma separa De mii de fiori apuse-n seara.
Astazi norii plutesc in nesenin, in inima-ti de-odinioara Si orizontul e pictat in chipuri de copil lasate-n vatra, Ochii tai calzi rasuna-n adierea ce mi-i straina iara, A viselor neterminate stinse alene in pasi de speranta.
Necugetat cunosc trecutul si tot ce fara noi el poarta, Cand lipsa ta-mi patrunde fara graba in nesoarta, Cum din atata goliciune-n suflet si paloare, Dorul tau a amortit in zarile-mi lipsite de culoare.
Ecouri oarbe in miraje se pierd in a vietii clepsidra, Calatoresc ca fire de vazduh in van fara lumina-n tinda, Iti mai dezmierd uitarea, odata prizoniera Si reiau drumul palid cercand din nou a noastra citadela.
Astazi tu esti ploaia mea de vara si frigul dinauntru.
It`s when the flowers colour the sunset And feelings of love fade in torment, It`s when we hope with all our heart That we would never be apart, This is the day the children act as grown ups, When they forget of games and scars, Wishing for the same lost love.
The voyages, adventures, tears and laughs Are set without a reason in our mortal hearts, The sins are all forgiven with a touch and the grace Of every ray of sun running through this maze. We are all trapped in this gloomy ending fire.
Is this a game of nature in our minds In which we`re actors without parts? Or is it just so real that it`s so far beyond us And we can never catch these rapid falling stars? Our dreams are caught in between.
The sunrise is gone in this last day of summer, I know the memories are gone in a tremour, But either way, I could not save them, There are others waiting, these are lost forever. This time I`m keeping my heart together.
Non ho paura di sognare quando guardo i tuoi occhi, Non ho paura di sbagliare quando al cielo mi porti, Solo al tuo fianco sono bello e bravo, Ricordando ogni momento d`amore che ancora abbiamo, Non ho paura neanche della lontananza, Il tuo sorriso nel cuore spegne la mancanza. Fra i pensieri miei sempre mi chiami, Finche in ombra e luce noi siamo legati.
La nostra cortesia e diventato indimenticabile Come i fiori in primavera e le tue labra, Non ho paura di bugie nei nostri sguardi, Noi non piangeremo mai nei nostri abbracci.
Non abbiamo paura di ieri, neanche di domani e delle loro triste canzoni, Viviamo la gioia di ogni momento e di tutte le giorni.
Paradisu-si va cere ofranda pentru tot ce-i anost Si nu va ramane nimica din tot ce a fost, Salvati vom fi-ntr-un sfarsit de lumina, Tot ce-am trait se va preface-n liniste sublima.
Dansat-am cu umbre ce m-au cucerit... Sa fi fost totu-n van, N-as vrea sa stiu, stiu doar ca am iubit...am si urat cu drag, Pe cand patimile mele le voi fi pus in epitaf, De ma vei plange, sa stii ca plangi urme de caft Si c-am avut noi locul nostru gravat cu rani si reusita, Unde ne-am fi-ntalnit si acum de n-ar fi viata pricopsita.
Ah! Cate sunt de-nteles pe ast pamant atat de trecator, Iar tu le stii pe toate, chiar si in ultima bataie a orologiilor.
Si amintiri, trairi de foc si vise, toate, Salveaza tot, chiar si simtirile pedante
C-atunci cand fiecare strop de ploaie se va revarsa, Va fi totul sublim si ne vom revedea.
O stea s-a stins si toate celelalte au innegrit cerul, Am cu o dorinta mai putin si imi lipseste eul, O mantuire pentru patimi stramuta-n asfintit Gloria purtata-n roua diminetii si-n furtuna ce-a albit. Sunt cu un zambet mai batran.
S-a stins o stea, lumea se misca mai incet Si eu cu ea ma-ngan far-a fi drept, Iar soarele asuda mai tare si mai tare, Doar umbra noptii mila are, Peste valtoarea noptii nu-i loc de cugetare. Doar moartea nu imbatraneste.
O stea s-a stins, e taciune-nauntru, Te caut si-acum, desi nu mai stiu drumul, Doar tu ma gasesti mereu, Chiar de esti prinsa-n cerul greu. Doar lacrimile tale-mi vor aduce tinerete.
S-a stins o stea pentru sperante-nfaptuite, Curajul tau acoperit-a slabele cuvinte, Ramai in fiecare crampei de viata deslusita, Caci eu voi frange nelinistea ce-ntre pamant si cer e prinsa. Deasupra norilor viata surade culorilor de toamna.
E noapte in oras, totul e stins, Eteru-i de dogoare prins Si-asuda vise cladite cu bucati de inima, Gandul imi pluteste spre taramuri fara tihna.
In acest decor himeric, natura-mpleteste sumbrul Cu tot ce-a ramas in viata si tot ce-a luat vazduhul Si totul ma cheama la noi, M-aduce spre tine, spre cele mai frumoase ploi.
De unde ai atata iubire? Cum de inima ta poate ascunde ale timpului urate fire? Trupul tau e si-acum langa mine, la fel de fierbinte Ca lacrimile si-amintirile ce te poarta spre mine, Dar dupa fug de langa tine si-apoi evit a ta privire, Nu sunt facut nici pentru tine, inca nu simt acea zvacnire.
Cum de poti fi atat de brava si-atat de rabdatoare Cu sufletul meu proteic si plin de paloare? Cum de poti naviga spre infinit far-a porni la drum? Cum de poti scoate soarele dintre norii de fum? La fel ca marea ce poarta totul agale, La fel si tu ma-ntreci in a destinului cale.
Cum de poti strange ploaia-n pumn si sa o sfarmi? Cum poti zenitul sa-l atingi si-ntr-ale mele stele sa apari? Cum de poti c-un sarut de mine sa ma furi? Cum de poti sa m-asezi mereu langa cei mai buni? Sunt zile pe cari le petrec visand Si nopti in care linistea devine-o muzica de rand.
Ce aura ai de nu piere nicicand? Ce ingeri te pazesc de izbavesti doar c-un gand Sa-ntorci zarurile lumii Si sa-ngheti mii de iluzii? Sporadic ma mai departez de tine s-oricat de slab, surasul tau ma face tare cand ma prinde.
Cat as vrea sa te vad cu parul tau blond prins in valuri, Cu ochii tai negri, frumosi, plini de lauri... Cu zambetul mai patrunzator decat o raza, Cu chipul cumplit d-adorabil ce-i dat lumii sa-l vaza. Mi te inchipui o madona, gingasa, Tanara, dar haina si trufasa Si, totusi, peste toate, doar tu ma faci sa zbor Si-n vise inocente mereu tu te cobori... Cat as vrea sa te vad, chiar si-n haine de mireasa, Cat o regina de frumoasa.
Doar visul meu e liber, in rest sunt toate condamnate Departe de sfortarile noastre pline de rumoare, Suntem captivi in libertate, In a vietii scurta paloare, Unde pasii rasuna-n ecouri bolnave Si timpul apasa pe inimi firave.
Stand in negura verii, plang pana si suspinul de-atata negru si vise curmate Si-mi tremura crenelul, odata plin de sperante, Ce vremuri reci...parca sunt toate moarte, Te rog sa stingi si mangaierile de pe brate, Caci vreau sa ma-ntorc si sa zambesc soarelui molatic. Iti pastrez doar surasul, restul ma va urmari,eu sunt deja navalnic.
Si aceasta valtoare ma-nnalta mai tare Spre culmi neatinse, unde pamantul rasfrange lumina in mii de culori, Doar tu esti in zare, Doar tu-mi dai fiori. In ape tulburi usor te strecori Peste pacate tari, peste inocentii nori.
Doru-acesta ce il simt e plin de ura si de frig Si chiar nimic din a sa zamislire departe de divin N-are sa poat-ajunge iubirea ce-o resping Si cea de care ma anin. Singuratatea imi ramane unicul alin, Pe cand tu iarasi redevii un zambet si-un suspin.
gandul meu e din inima si dorul ii plange durerea cand nu ajunge la tine, gandul meu are aripi cu care zboara-mprejuru-ti.
imi ascund amorul in stropi de soare pe care tu le stingi in ploaia ce canta ochii tai, imbrac cerul cu visele tale si apoi iti intind mana sa zburam. inima-ti de-acum razbate lang-a mea in plina noapte peste dorul sublimului.
